 |
Ioan ROSCA |
Inginer, cercetător şi formator în:
Telecomunicaţii, Matematică, Informatică, Educaţie
e-mail: ioan_rosca@yahoo.com
|
Articole
(în lucru)
|
Perplexitatea dinafară/dinăuntru - o întrebare, 24 ianuarie 2006
|
"Notă: a se citi cu prudenţă, întrerupe la timp, sau evita complet
Iată-mă covîrşit, înfrînt ca politician al Omului, revenit în mine, incurabil. Pornind de la setea de cunoaştere, am ajuns la nevoia unei politici care să o susţină. De aici şi din trezirea ruşinii de a fi fost sclavul statului comunist, am ajuns la implicare şi analiza politică. Împins apoi către epistemologia ştiinţei politice. Căutînd primitivele de cunoaştere din care poate izvori ea. Negăsindu-le insă toate inăuntru, le-am căutat iar afară. Unde mă pîndeşte adevărul sistemului- realitate, gata să mă formeze, prin dialoguri racordînd la consens. Fug de asta. Cercul s-a inchis. Acum sînt înăuntrul… lui. [...]"
|
|
Primiţi cu urîtul?!, 1 ianuarie 2006
|
"[...]5. Încet, încet celula, captiva'n corp bolnav
Nu are cum să scape, se'mbolnăveşte grav;
Iar cînd şi anticorpii politici sînt corupţi,
Nimic nu mai opreşte căderea celor mulţi.
Probabil că doar astfel putem să explicăm
Spectacolul penibil ce peste tot vedem:
Bătrîni fără credinţe, tineri fără nobleţe,
Barbaţi fără coloană, fete fără fineţe,
Deştepţi şireţi si cinici- ce n'au ce să ne'înveţe.
Ca să putem uita puţin patibularele lor feţe,
Urîţi-i măi
Hăiii ! Hăiii! [...]"
|
|
Sugestii perplexe pentru cineva drag, 23 martie 2005
|
"[..]Binele si Raul , Uritul si Frumosul, etc. sint creatii ale devenirii spirituale. Banuim ca nu sint la fel de absolute ca sursa lor misterioasa. Dar nu stim in ce masura geneza ne impleteste destinul cu ele. Poate sint epifenomene depasibile de evolutia speciei. Dar s-ar putea sa fie cheia (sensul) aventurii noastre. Nu te minti ca poti rezolva logic aceasta dilema. Alege raspunsul inimii."
|
|
Alternative ..., 20 martie 2005
|
"1. Iti asumi dezinvolt conditia de fiara
Iesi la vinat, fara complexe, cu toata vigoarea (pofta) lupului, eliberat de piedici morale. Percepi esenta vietii ca o batalie nemiloasa pentru supravietuire, o cursa selectiva bazata pe agresiune si siretenie. Tragi invataminte din ce vezi ca se intimpla in ocean - fiind mai atent la "National Geografic" decit la actualitati. [..]
Teoriile despre bine, solidaritate, prietenie, datorie, etc. sint elucubratii, diversiuni, menite sa scoata din cursa fraierii care le cad in plasa. Te bucuri ca unii cred in ele: intr-o lume plina cu oameni - oi, e mai putina concurenta din partea oamenilor - lup. [..]"
|
|
Interventie, 15 martie 2005
|
"La inceputul anului 1988, am compus prima mea "Interventie", incercind sa o "scot" din tara prin Mihai Pelin, pe care il intilnisem accidental. Imi dau seama azi cit de putine stiam unul de celalalt.... Textul fiind atipic (eu la fel), m-o fi crezut nebun si l-o fi aruncat la cos- inainte chiar de a parasi Romania...
Nu-i port pica. Nici eu nu as sti ce sa fac cu un asemenea material, spre ce publicatie sa-l indrept, drept ce sa-l iau. Un poem despre conditia umana? Un exercitiu exsitentialist de lupta cu perplexitatea? Un tipat de singuratate si tandrete minerala? Un studiu despre rezistenta la zadarnicie? Un program neo-iluminist? O pledoarie pentru interdisciplinaritate? O provocare la epistemologie? Un apel pentru o renastere a politicii? Un amestec din toate? Un ghiveci aberant? Greu de decis - mai ales ca si modul de comunicare folosit - a fost un experiment.
Lecturi ulterioare (Lupasco, Nicolescu, Varela, Deluze, Wittgenstein-tirziu, etc) mi-au confirmat ca si altii au simtit nevoia recunoasterii ambiguitatii contradictorii la care ne conduce procesul de cautare a sensului. Dar a incerca sa sugerezi potentialitatea cetoasa din care se condesenseaza picatura unui gind, scriind un text voit vag, plastic, tremurator – e un atac pentru care-ti trebuie aplombul tineretii...
[...]"
|
|
Mistica indoielii asumate: a sti ca crezi in loc sa crezi ca stii , 23 februarie 2005
|
"(Liviei - celebrind trei decenii de dialog)
Vrem sa stim. Adevarul: pur, definitiv, cert. Nu ne multuminm cu probabilul sau cu posibilul. Un sens nesigur, ambiguu, contradictoriu- nu ne satisface, nu ne ostoieste nelinistea. Banuim ca in sapatele unui apel la "credinta" se afla o amagire, ca unul dintre cotloanele inca neinvestigate ale labirintului- ascunde iesirea Dincolo...
Setea aceasta ne impinge, ne vrajeste, ne ridica, ne orbeste, ne macina, ne intoxica. A invins notiunea modesta de "a crede" (cu asumarea incertitudinii, in numele unei increderi/sperante rezonabile- fara a reclama o dogma). Nu ne satisface un Dumnezeu (o explicatie) probabile (posibile) sau chiar necunoscute. Inaintam greu, polarizati doar de intutii nesigure.
Credinciosul care scapa de indoiala STIE ca exista Dumnezeu, e deci mai curind un "stiincios" al Credintei. Ateul- stie si el: ca nu exista. Nihilistul e sigur ca nu se poate sti nimic, ca totul e absurd. Ciudat cum il leaga modul in care se delimiteaza. [..] [...]"
|
|
Perplexitatea morala: a crede, a spune, a face, a fi , 18 februarie 2005
|
"Sintem prinsi intr-un sistem tot mai sudat, un fel de fiinta gigantica care lasa tot mai putina libertate individului-celula. Trebuie sa alegem si sa jucam un rol de pe lista celor disponibile, nu putem schimba regulile jocului sau scapa de el. Caile de evaziune sint tot mai putine, mai iluzorii. Pina si solutia emigrarii dintr-un stat al carui metabolism ne sufoca va fi anulata de mondializare (trecerea la un stat unic, in care va fi raspindit uniform "modul corect" de functionare a omului-piesa). Nu ne va mai ramine decit: supunerea (vezi ultima pagina din "1984"), alienarea (uitarea setei de emancipare, evadarea din realitate- intr-un spatiu virtual ), revolutia (darimarea unui sistem functional pentru a instala altul- despre care ne imaginam ca ar fi mai bun), individualismul steril, anarhia... sau sinuciderea.
Se pune tot mai acut problema echilibrului fiintei, sfisiata intre cerintele realitatii sociale si de nevoile de adevar, dreptate, bine si frumos (tot mai macinate de relativizare). Zbuciumindu-se in triunghiul "a face, a spune, a crede" fiecare va gasi o solutie limitata si instabila (evolutiva) in functie de (taria de) caracater si de permisivitatea contextului. Ne vom pomeni intr-un labirint axiologic. Pentru a nu ne rataci cu desavirsire, va trebui ca principiile moralitatii sa poata ordona bogatia de formule, nuante si categorii.[..]"
|
|
Gravitatia , 15 februarie 2005
|
"Cine o uita, lansindu-se in zboruri hazardate, se poate zdrobi. Cine se imbata in iluzia ca a disparut, poate fi aruncat (la trezire) in deceptii si depresie. Cine o neglijeaza, nu va putea lupta cu ea eficace si va ajunge mai jos decit daca ar fi fost atent la legile ei. Cine explica altora ca nu exista, ii manipuleaza cu teorii false, sterile si nocive.
[...]"
|
|
Setea de absolut, 17 iulie 2002
|
" [..]Nu cred ca se pune problema daca un mod de fi e cel corect . Nu stiu daca trairea acuta a nelinistii sensului, cautarea cu orice pret a iesirii din labirintul ordinarului este o elucubratie nociva sau o intuitie superioara. Sint un mistic sceptic, deci chinuit si incorent. Dar un mistic existential PUR nu are de ce gindi in termenii unui realist, unui materialist, unui pragmatic. [..]Un pragamatic si un idealist isi vor denunta reciproc "ratarea" (eroarea , capcana etc) exact cind celalalt se implineste, in concordanta cu propriile criterii. E bine ca e asa, ca sintem atit de variati pe dinauntru.[..]"
|
|
Portretul emigratului emancipat, 3 decembrie 1996
|
"[..]S-ar putea ca din cind in cind cite un vierme din Romania sa-ti conteste victoria. Sa cirteasca privind inteligenta, adincimea, sensibilitatea su autenticitatea ta. Zdrobeste-l. Trosneste-l in cap cu contul in banca. Sileste-l sa numere etajele cladirii ei. Umileste-l cu imagine autostrazilor tale. Arunca-i intre ochi scena super-magazinelor in care iti plimbi caruciorul plin cu mincare. Arata-i bitii si hertzii calculatorului tau. Pune-l in fata cu imensitatea bibliotecii in care intri cind vrei sa citesti rezumate rezumate. Demasca-i dilentantismul, subiectivismul, temperamentalismul, indisciplina, gregaritatea, turpitudinea.
Arata-i in final ce bine organizat, ce modern, ce comod e cimitirul la care tu ai acum acces[..]"
|
|
Citeva remarci "tehnice" privind dialogul pe News, 8 noiembrie 1995?
|
"[..]Pentru mine, cuvintul-plin e inseparabil de sensul lui. Si fondul,
indisolubil osmozat in forma. [] Sufar participind la propria mea
vulgarizare, oficiind scheletizarea discursului scopit- prin traducere-
de orice aroma, pretindu-ma la kitch-ul expresiei strict pragmatice.
Traversez asadar etapa ingrata a ruinarii lingvistice. (Si nu uit nici o
clipa cui i-o datorez...). De aceea imi pun in acest cadru de dialog romanesc sperante pe
care recomandarea exprimarii in engleza le pune in pericol.[..]"
|
|
"Compromiterea" ideilor, libertatea de a gindi si bucuria de a trai, 3 noiembrie 1995?
|
"[..]Si astfel ne pomenim prizonierii incercarilor nereusite ale inaintasilor nostri. Valuri oprite sa urce mai sus pe tarm ... de cadavrul valurilor precedente! Ne inecam in reziduurile istoriei, in care ne scufundam tot mai neputincios...[..] Nu stiu daca cea mai mare condamnare nu este tocmai frica inevitabila de a repeta greselile unui trecut in expansiune, care ne lasa tot mai putin spatiu ...pentru bucurii gratuite, sperante nejustificate, incercari ratate, deceptii dureroase, erori regretabile, tragedii sfisietoare" ...]"
|
|
Pozitivarea lui Cioran, 18 iulie 1995
|
"[..]Intelectualii romani, impresionati de statura si recunoasterea sa, sint
in si mai mare dificultate. Incearca sa-l adjudece pentru cultura
romana, incluziune placuta - care aduce cu ea ideile mai putin placute
ale celui inclus. Cei ce nu-l inteleg sau nu sint de acord cu concluzia
lui coroziva, sint in manifesta dificultate.
Nici macar la vestea ca s-a stins, nu a fost usor sa reactionezi. Suna
fals sa spui ca e pacat ca a murit. Suna fals chiar sa declari ca a
murit.
Cind de fapt , el a terminat de murit ...
E rindul viermilor si al scocioritorilor constructivi.
Sa nu-l lase in pace."
|
|
Invitatie la legitimarea celuilalt eu , 24 martie 1995
|
"[...]Uneori, in disputa cu altul, esti in fata celuilalt eu, pe care nu
l-ai ales, pe care il reprimi, pe care il refuzi . Sa fie tocmai fuga de
ambiguitate si dedublare , spaima de difuzie (aneantizare) in
arbitrariu, subtila cauza a acestei agresivitati ?"
|
|
Tratat de superficialitate, 17 ianuarie 1995?
|
""[..]Sint citeva intrebari pe care le formulez :
Care este directia in care este impinsa personalitatea omului contemporan. Cu ce efecte ?
Care este pe problema superficialitatii, specificul spatiilor de tipul Romaniei dinainte de 1989?
Care sint dificultatile de sincronizare la intrarea unui caracter "adinc" intr-o moda "superficiala" ?
Care sint perspectivele sale ?[..]"
|
|
|