Explicaţie

Nu ştiu cum a evoluat raportarea Liviei Dandara la "chestiunea evreiască", înainte de 1979, cînd am intrat prima dată în casa ei (se depărţise de noi în 1961, cînd aveam trei ani). Dar după aceea, intermitent , cînd veneam la Bucureşti (la Electronica sau la facultatea de matematică) am fost martorul tulburării ei în faţa acestui dosar, care i-a fost alocat de conducerea IICC prin 1984 (probabil.... pentru că nu era în temă). Avînd în vedere naţionalismul la care se străduia să mă racordeze, nu ştiu nici azi sigur de ce nu a reuşit, pînă la sfîrşit, să tragă ferm concluziile ce se impuneau din cercetare: că România a fost victima bicentenară a cotropirii evreieşti. Inerţia unei intoxicaţii culturale, reflexul Pavlov distilat metodic de propaganda filosemită (de a evita cu orice preţ "marele păcat")? Teama de reducţionism? De represalii pentru "antisemitism"? Probabil că o combinaţie.... şi mai ales renghiul jucat de "specializarea" în interbelic (consultarea intensă a arhivelor de la institut, care începeau... din 1918). Dimensiunea longitudinală a istoriei nu permite înţelegerea fenomenelor începînd de la o anumită dată, rupte de rădăcinile lor temporale. Dacă nu studiezi temeinic secolul XIX, nu ai cum sesiza că înfruntările din interbelic dintre români şi evrei nu au fost decît o reacţie de eliberare naţională, după victoria din 1919 a năvălitorilor (impusă de afară, ca preţ al recunoaşterii unificării). Sesizezi atunci că un A.C. Cuza nu era "anacronic" ci coerent/consecvent şi de-abia ceilalţi, care au urcat în trenul "actualizării" orwelliene a sensurilor, au aberat- în raport cu linia neamului lor.

Ce (cine) a determinat înjghebarea comisiei istorice româno- israeline, însărcinată cu reconsiderarea perioadei 1938-1944 ? (după cîteva decenii de pace/linişte "istoriografică", rezultat al înţelegerii cu sinioniştii evrei- interesaţi în facilitarea emigrării în masă în Israel şi cu comuniştii evrei- interesaţi în acoperirea urmelor genocidului antiromanesc). Cum să nu integrezi această subtilă răscolire "ştiinţifică" în marea operaţie declanşată de "industria holocaustului" prin 1980 (pe care am analizat-o într-un serial din Certitudinea) ? Cum de au putut fi montate pe timpul lui Ceuşescu aceste "simpozione", care pregăteau calea spre Comisia Wiesel/ jefuirea "reparatorie"/ instalarea cenzurii/represiunii filosemite?

Se vede că nu dispăruseră toţi agenţii intereselor evreieşti din instituţiile statului român în 1960, cei rămaşi (plus indivizii cumpăraţi) jucînd dublu şi sabotînd cavernos interesele naţionale. Altfel nu se poate explica reacţia faţă de încercările Liviei Dandara de a apăra cauza românească şi de a semnala diverşilor responsabili ciudata orientare/defectare a celor ce ar fi trebuit să apere interesul naţional pe "frontul istoric": după 1987 a fost scoasă din echipă !

Am fost martor şi la faptul că în acea perioadă i-au dat tîrcoale indivizi care s-au dovedit ulterior agenţi de influenţă, jucînd roluri semnificative în "schimbarea la faţă" impusă după 1990.

Pe de o parte, jurnalul consemnează insistenţa cu care a curtat-o Jean Ancel (principalul realizator al holocaustizării)- copleşind-o cu dovezi de prietenie/camaraderie profesională.... pentru a-i adormi instinctul naţional, a o deturna, intoxica, intimida şi mai ales determina să-i comunice documente găsite prin arhive.

Pe de altă parte, o asaltează ziaristul Mihai Pelin, ca un camarad istoric naţionalist, cu care formează o echipă ce scotoceşte în arhive delicate (de la acapararea economiei la batjocorirea retragerii din 1940....). Traseul acestuia spune mult despre versatilitatea Securităţii (filosemită- pînă prin 1962, naţionalistă- pînă prin 1990 şi apoi iar filo-semită). După ce lucrează în solda lui I Drăgan şi publică articole în care relevă agresiunile evreieşti, demascînd falsurile lor istorice, comută- după 1990- şi susţine (fără probe) că toate documentele privind atitudinea ostilă a evreilor în 1940 sînt false (vezi "Legendă şi Adevăr"); faptul că această răsturnare de viziune nu a fost a lui, ci a instituţiei pentru care a lucrat, fiind dovedit de apariţia "Cărţii Albe a Securităţii"- care l-a avut ca redactor pricipal...

Interesante sînt şi vizitele musafirului Tudor ("omul cu ochi albaştri") , pe care Livia încearcă să le folosească întru alertarea organelor de resort privind manevrele anti-naţionale pe care le constată. Fără nici un efect.... E clar că pînă la Dumnezeu (Ceauşescu?- dacă n-o fi fost şi el de conivenţă) te mănîncă sfinţii.... celeilalte tabere. Poate de aceea a căzut tiranul (ca şi alţi lideri din Europa Roşie)- n-o fi vrut să plătească noul tribut la Tel Aviv....Nu am explicaţie mai bună la căderea miraculoasă a comunismului.

Am selectat din jurnalul Liviei Dandara tot ce are legătură cu această problemă, ca probă pentru un lucru despre care am mai scris (https://certitudinea.ro/arhiva/independenta-arhivistica-a-romaniei-via-tel-aviv/). Aş fi vrut să fac publică documentaţia vastă pe care a strîns-o. Dar a aruncat toate materialele (fişe, documente), ca să nu dau de ele!

Numai că probatoriul esenţial nu se găsea în arhivele de după 1918, ci în lucrările dinainte.... Nu a avut nici o reacţie la apariţia hiper-demonstraţiei (www.piatauniversitatii.com/fresca) prin care am inchis un subiect deschis între noi în 1980. Voia să evit acest subiect, pe care şi ea a făcut tot ce a putut să-l oculteze. Cred că de aceea nu a reuşit sinteza pe care şi-a propus-o, înecîndu-se în probleme şi fişe. Căci - e drept- nu se poate reduce istoria României la problema raportului cu evreii; dar nici nu se poate înţelege destinul nostru. eludînd faptul că noi am fost ocupaţi de evrei, înaintea palestinenilor.

Ioan Roşca 1 aprilie 2025